- Cum ați intrat în contact cu proiectul “Școala de Aviație” înființat de Fundația Mircea si Dan Cantacuzino?
Eu am un principiu simplu: niciodată nu spun NU atunci când vine vorba de proiecte educaționale și culturale. Încerc să particip la tot ce se poate, pentru că doar așa descoperi ce are sau nu impact real în comunitate. Unele inițiative aduc schimbări vizibile, altele mai puțin, dar dacă nu încerci, nu ai de unde să știi.
În cazul proiectului Școala de Aviație, pot spune cu mâna pe inimă că a fost o alegere foarte inspirată. A adus un suflu nou, entuziasm și curiozitate atât pentru copii, cât și pentru părinți. A fost o experiență de învățare diferită, captivantă și foarte practică. Copiii au învățat jucându-se, au descoperit povești fascinante despre oameni curajoși și au avut ocazia să se simtă, măcar pentru câteva clipe, piloți, parașutiști sau controlori de trafic.
Pentru mine, ca bibliotecar, a fost o mare bucurie să văd cum acest proiect a prins viață în comunitatea noastră și cât de mult a contat pentru cei mici. A fost, fără îndoială, un proiect cu impact și sper să avem cât mai multe asemenea oportunități în viitor.
- Ați ținut deja ateliere?
Da, am desfășurat deja o serie de ateliere și pot spune că au fost o experiență extraordinară atât pentru copii, cât și pentru mine ca facilitator. Am avut teme diverse, de la pionierii aviației românești, la cum zboară un avion, salturi cu parașuta pe uscat și chiar simulări de turn de control. Cireașa de pe tort a fost vizita la aerodromul din Zărnești, unde copiii au avut ocazia să vadă avioane adevărate, să urce în ele și să discute direct cu piloții. Această experiență practică a adus tot ce am povestit în bibliotecă la viață.
- Cum au reacționat participanții la ateliere? Vor să participe si la următoarele activități?
Reacțiile au fost peste așteptări. Copiii au fost fascinați, curioși, plini de întrebări și foarte implicați în activități. Mulți dintre ei mi-au spus că abia așteaptă următoarele întâlniri.
La început, unii copii au venit mai degrabă „împinși de la spate” de părinți, nu foarte convinși. Țin minte un băiat care i,a reproșat mamei că l-a înscris fără să-i spună și a zis că vine doar o dată și gata. După primul atelier, însă, a mers acasă și i-a spus mamei că nu are voie să lipsească de la niciun atelier și chiar să își planifice vacanța astfel încât lunea să fie întotdeauna acasă, pentru că atunci are loc „Școala de aviație”. Cred că acest exemplu spune totul despre reacția copiilor: au fost fascinați și nerăbdători să participe la următoarele activități.
- La ce anume au fost cei mai receptivi participanții? La informație, la activitățile practice?
Copiii au fost cel mai receptivi la activitățile practice, acolo unde au putut să construiască, să testeze și să se joace în același timp. Momentul în care și-au creat parașute pentru ouă sau au dirijat „avioanele” ca mici controlori de trafic aerian a stârnit entuziasm maxim. Totuși, am observat că și poveștile istorice au prins foarte bine, mai ales atunci când au fost spuse cu umor și legate de experiențele lor. Un mare plus a fost și prezența Ștefaniei Murariu, o tânără din comunitatea noastră care a absolvit cursurile școlii de pilotaj la Aerodromul din Iași. Faptul că au văzut un model real, o persoană cunoscută care și-a urmat visul, a adăugat o doză în plus de inspirație și motivație.
5. Ați observat o creștere sau scădere a numărului de participanți de la un atelier la altul?
Nu am avut variații de la un atelier la altul pentru că, încă de la început, am organizat un formular de înscriere și am limitat grupul la 15 copii. Am considerat că un număr restrâns ne permite să lucrăm mai bine și să oferim fiecăruia atenția necesară. Prezența lor a fost constantă, fără absențe, iar asta spune multe despre cât de mult au îndrăgit proiectul. Totuși, interesul a depășit așteptările. Au fost și alți copii care și-ar fi dorit să participe, iar părinții m-au întrebat dacă vom relua. Le-am promis că anul viitor vom deschide din nou „Școala de aviație”, pentru a oferi șansa și altor copii să se bucure de experiență.
- Plănuiți să reluați acest proiect în viitor, cu oameni noi?
Da, cu siguranță! Acest proiect a prins extraordinar de bine și a adus multă bucurie copiilor și părinților deopotrivă. Am simțit efectiv că fiecare atelier a creat așteptare și entuziasm pentru următorul. De aceea, plănuim să reluăm proiectul și anul viitor, desigur cu oameni noi, dar și cu surprize și activități mai variate. Pentru cei care nu au prins loc de data aceasta, vrem să oferim o nouă șansă. Iar cei care au participat deja ne-au spus că ar vrea să revină, semn că „Școala de aviație” a devenit o experiență memorabilă în comunitatea noastră.
7. Ce lucruri noi v-a adus această experiență? Ați recomanda-o și altor colegi bibliotecari din alte județe?
Această experiență mi-a adus multe lucruri noi. În primul rând, am descoperit cât de mult îi captivează pe copii subiectul aviației, un domeniu la care, sincer, nu mă așteptam să reacționeze cu atâta entuziasm. Am învățat să transform informații destul de tehnice în povești accesibile și am văzut cum istoria și știința pot fi prezentate într-un mod jucăuș, care să cucerească. În al doilea rând, am simțit că am crescut și eu, ca bibliotecar mi-am lărgit orizonturile, am ieșit din zona de confort și am descoperit că se pot construi punți între bibliotecă și domenii aparent îndepărtate, cum este aviația.
Da, aș recomanda acest proiect tuturor colegilor bibliotecari din alte județe, pentru că are un potențial uriaș. Nu este doar despre aviație, ci despre a aprinde curiozitatea copiilor, a le da încredere să viseze și a arăta că în bibliotecă poți găsi nu doar cărți, ci și experiențe care te fac să îți ridici ochii spre cer.
8. Ce ați îmbunătăți la aceste activități?
Nu aș schimba nimic, pentru că am reușit să adaptez fiecare temă la vârsta copiilor. Totul a decurs natural și pe înțelesul lor, iar entuziasmul lor a fost cea mai bună dovadă că activitățile au fost potrivite.
9. Credeți că participanții ar fi interesați de proiecte asemănătoare care acoperă alte subiecte?
Da, cu siguranță! Copiii sunt foarte curioși și dornici să descopere lucruri noi, așa că proiecte asemănătoare, dar și pe alte subiecte, ar fi primite cu același entuziasm. Cred că i,ar atrage mult și schimburile de experiență cu alți copii din biblioteci diferite, pentru că ar simți că fac parte dintr-o comunitate mai mare. În plus, vizitele practice la aeroporturi sau aerodromuri ar completa perfect partea teoretică și ar aduce un plus de magie activităților.
10. Care a fost momentul dvs preferat din acest proiect?
Sincer, fiecare atelier a avut momente WOW și momente AHA. Fie că au construit parașute pentru ouă, au făcut role-play ca piloți și controlori de trafic, sau au vizitat aerodromul și au văzut avioanele adevărate, copiii au fost fascinați de fiecare descoperire. Fiecare întâlnire a adus o surpriză și o revelație, atât pentru ei, cât și pentru mine, de aceea e imposibil să aleg un singur moment preferat: întregul proiect a fost o mică aventură de neuita
Biblioetca comunală „I.I. Mironescu” Tazlău, Neamț
